Nu este un subiect ușor de deschis, dar Irinel Columbeanu l-a deschis fără ocol. Fără promisiuni vagi și fără formule menite să amâne inevitabilul. În jurul lui, puținii oameni care îi mai sunt aproape au înțeles că există o listă scurtă de lucruri care contează acum. Demnitatea, liniștea și o ultimă alegere care nu mai vrea să fie negociată.
De o perioadă, fostul afacerist locuiește într-un azil din zona Ghermănești. Spațiul este restrâns, ritmul zilelor este diferit, iar timpul nu mai are aceeași măsură ca odinioară. Tocmai în acest context, Irinel Columbeanu a simțit nevoia să lase lucrurile clare, ordonate, fără loc de interpretări. Nu pentru public, nu pentru presă, ci pentru el.
O viață redusă la esențial
La 68 de ani, Irinel Columbeanu se confruntă cu probleme serioase de sănătate. Rutina lui zilnică este departe de imaginea asociată în trecut cu petreceri, vile și extravaganță. Zilele sunt simple, repetitive, marcate de tratamente, mese regulate și discuții scurte cu cei care îi trec pragul.
În acest cadru, fostul om de afaceri a înțeles că există momente în care controlul asupra propriei vieți se restrânge. Tocmai de aceea, a ales să stabilească din timp un traseu clar pentru momentul în care nu va mai putea decide singur.
Nu este o decizie luată din impuls. Nu este o discuție purtată într-o zi proastă. Este o hotărâre repetată, explicată și cerută cu insistență.
Omul căruia i-a cerut să nu lase lucrurile în derivă
În centrul acestor discuții apare Ion Cassian, administratorul azilului în care locuiește Columbeanu. Un om care, potrivit propriilor declarații, nu a fost pus în fața unei rugăminți vagi, ci a unei dorințe exprimate clar.
Ion Cassian spune că Irinel Columbeanu i-a cerut explicit să se ocupe de organizarea înmormântării, atunci când va veni momentul. Nu ca o favoare întâmplătoare, ci ca o responsabilitate asumată.
„Am discutat cu Irinel despre asta. Mi-a spus că ar vrea să fie înmormântat unde este și tatăl lui. Dar nu voi fi singurul care se va ocupa de asta. Mi-a lăsat și numărul de telefon al unei cunoștințe, cu care ar trebui să iau legătura după decesul lui”, a explicat Cassian.
Dorința de a nu lăsa totul pe umerii unui singur om
Un detaliu important este că Irinel Columbeanu nu a dorit să lase întreaga povară pe umerii unei singure persoane. Potrivit administratorului azilului, fostul afacerist a indicat și o persoană de contact, care ar trebui anunțată la momentul respectiv.
Această precauție arată nevoia de ordine și de siguranță, într-un moment în care multe lucruri din viața lui au devenit imprevizibile. Pentru Columbeanu, ideea de improvizație este exclusă. Totul trebuie să urmeze un drum stabilit.
Ion Cassian a precizat că nu este la prima experiență de acest tip. În trecut, s-a ocupat și de alte cazuri similare, inclusiv de situații în care a fost nevoit să acopere cheltuieli greu de suportat pentru familii fără resurse.
Când cineva îi cere explicit ajutorul, spune că încearcă să respecte dorința exprimată.
Locul unde vrea să fie dus
Unul dintre puținele lucruri asupra cărora Irinel Columbeanu nu a acceptat discuții este locul de veci. Dorința lui este clară și repetată. Vrea să fie înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar, lângă tatăl său, acolo unde familia are deja loc de veci.
Pentru el, acest detaliu nu este unul simbolic vag. Este un reper concret, legat de familie și de identitate. În lipsa multor certitudini, locul unde va fi înmormântat rămâne una dintre puținele decizii asupra cărora vrea control deplin.
Cine îi mai este aproape în prezent
Dincolo de planuri și declarații, realitatea zilnică este una dură. Resursele financiare sunt limitate, nevoile sunt multe, iar dependența de sprijinul celor din jur este tot mai mare.
În acest context, numele care apare constant este cel al fiicei sale, Irina. Potrivit lui Ion Cassian, aceasta ar fi rămas una dintre cele mai stabile legături din viața lui Irinel Columbeanu.
Administratorul azilului a vorbit despre sprijinul financiar lunar pe care Irina i l-ar trimite tatălui ei. Nu sume spectaculoase, ci bani necesari pentru a acoperi cheltuielile curente și nevoile de bază.
„Bani au venit numai de la fiica lui, Irinuca. Îl mai ajută și prietenii mai vechi, care l-au mai scos la câte o masă sau la o plimbare”, a spus Cassian.
Prieteni puțini, gesturi rare, dar importante
Pe lângă sprijinul fiicei, există și câțiva prieteni vechi care încearcă să îl scoată din rutina rigidă a azilului. Uneori, o masă în oraș. Alteori, o plimbare scurtă. Gesturi mici, dar care contează într-o viață redusă la spații limitate și program fix.
În schimb, un alt nume vehiculat de-a lungul timpului lipsește din ecuația sprijinului concret. Potrivit celor din jur, din această direcție nu ar fi venit niciun ajutor financiar.
Această realitate subliniază cercul tot mai restrâns în care se află Irinel Columbeanu. Oameni puțini, responsabilități mari, decizii care nu mai pot fi amânate.
Un ultim act de control
Pentru cei care îl cunosc, dorința de a-și organiza din timp finalul nu este un semn de renunțare. Este, mai degrabă, un ultim act de control într-o viață care a trecut de la exces la limitare extremă.
Irinel Columbeanu nu mai negociază cu viitorul. Nu mai face planuri pe termen lung. Dar vrea ca ceea ce ține de el să fie clar, stabilit și respectat.
În spațiul restrâns al azilului, unde zilele se aseamănă, aceste decizii capătă o greutate diferită. Nu sunt vorbe aruncate, ci repere pentru cei care vor rămâne să se ocupe de lucruri atunci când el nu va mai putea.
O poveste despre demnitate, nu despre spectacol
Departe de luminile care l-au înconjurat ani la rând, Irinel Columbeanu traversează o etapă discretă, aproape invizibilă pentru public. Nu mai este vorba despre averi, apariții sau controverse. Este vorba despre demnitate și despre dorința de a nu lăsa în urmă haos.
Alegerea locului de veci, persoanele desemnate să se ocupe de detalii, sprijinul limitat pe care îl primește. Toate conturează imaginea unui om care știe că timpul nu mai are răbdare, dar care refuză să lase lucrurile la voia întâmplării.
În final, povestea lui Irinel Columbeanu nu mai este despre ce a avut sau ce a pierdut. Este despre cum a ales să închidă cercul, cu puține cuvinte, fără negocieri și cu o singură cerință esențială: ca lucrurile să fie făcute exact așa cum a spus.
