Te-ai rugat vreodată pentru același lucru săptămâni, luni sau chiar ani și ai avut impresia că nu se întâmplă nimic? Poate te-ai rugat pentru sănătatea cuiva drag, pentru copilul tău, pentru liniște în familie sau pentru ieșirea dintr-un necaz. Ai aprins lumânări, ai spus rugăciuni și ai așteptat. Iar răspunsul pe care îl doreai nu a venit.
În asemenea momente apare una dintre cele mai grele întrebări ale omului credincios: „Dacă Dumnezeu mă aude, de ce nu-mi răspunde?”
Părintele Pimen Vlad a vorbit direct despre această neliniște. Mesajul său este important tocmai pentru că nu promite că orice lucru cerut în rugăciune va fi primit imediat. Dimpotrivă, el spune că este nevoie de răbdare și că omul nu trebuie să transforme rugăciunea într-o încercare de a-L obliga pe Dumnezeu să-i împlinească dorința.
Dumnezeu aude rugăciunea, dar răspunsul poate fi diferit
Noi avem tendința să considerăm că există un singur răspuns bun: cel pe care îl dorim.
Dacă ne rugăm pentru rezolvarea unei probleme, vrem ca problema să dispară. Dacă ne rugăm ca cineva să se întoarcă, vrem să se întoarcă. Dacă cerem o anumită schimbare, aceea este schimbarea pe care o așteptăm.
Părintele Pimen explică însă că omul trebuie să lase loc și voii lui Dumnezeu. El recomandă ca rugăciunea să fie însoțită de cuvintele: „Să fie, Doamne, după voia Ta!”
Această propoziție schimbă mult sensul rugăciunii.
Nu mai spunem doar „Doamne, dă-mi ceea ce vreau”, ci și: „Dacă lucrul pe care îl cer îmi este cu adevărat de folos, ajută-mă. Dacă nu, luminează-mă.”
Iar aceasta este mult mai greu.
Uneori cerem cu toată inima ceva care ne-ar putea face rău
În Învățături de la Muntele Athos, Părintele Pimen folosește o comparație foarte simplă. Un copil poate insista să primească un lucru periculos, fără să înțeleagă consecințele. Părintele vede însă pericolul pe care copilul nu îl vede.
La fel, omul poate cere cu insistență ceva fiind absolut convins că acel lucru îi va aduce fericirea. Părintele Pimen spune că este bine să cerem, dar să adăugăm că dorim acel lucru numai dacă este voia lui Dumnezeu și dacă ne este de folos.
Gândește-te câte lucruri ai dorit enorm în urmă cu zece sau douăzeci de ani.
Unele nu s-au întâmplat.
Astăzi, privind în urmă, poate îți dai seama că a fost mai bine așa.
În momentul respectiv însă nu aveai cum să știi.
„Mă rog, mă rog și tot nu se întâmplă nimic”
Părintele Pimen vorbește foarte clar și despre nerăbdarea noastră. Spune că vrem răspunsul repede, însă în rugăciune este nevoie de răbdare.
Aici mulți oameni se descurajează.
La început se roagă cu speranță. După câteva zile continuă. După câteva săptămâni începe îndoiala. După luni de zile poate apărea gândul: „De ce să mă mai rog dacă oricum nu se schimbă nimic?”
Dar faptul că rezultatul nu apare atunci când îl vrem noi nu înseamnă automat că rugăciunea este inutilă.
Uneori se schimbă situația.
Alteori, înainte să se schimbe situația, începe să se schimbe omul care se roagă.
Capătă mai multă răbdare. Înțelege ceva ce înainte nu vedea. Se împacă cu cineva. Renunță la o alegere greșită. Găsește puterea să treacă printr-o încercare pe care nu o poate elimina.
Rugăciunea nu este o formulă prin care obținem orice
Aceasta este o diferență esențială.
Credința nu funcționează ca un schimb: eu spun o anumită rugăciune de un anumit număr de ori, iar Dumnezeu este obligat să-mi ofere rezultatul cerut.
Părintele Pimen pune accent pe rugăciunea făcută din inimă. Într-o intervenție despre dialogul cu Dumnezeu, el spune că Dumnezeu rămâne aproape de om, dar contează și starea cu care omul se apropie de El.
Poți rosti multe cuvinte și mintea să fie în cu totul altă parte.
Dar poți spune numai:
„Doamne, ajută-mă.”
Și să pui în acele trei cuvinte toată durerea ta.
Nu lungimea rugăciunii este cea care obligă un răspuns.
Când rugăciunea este pentru copilul tău
Pentru o mamă, această încercare poate fi și mai grea.
Este una să aștepți un răspuns pentru tine și alta să vezi că propriul copil suferă. Atunci ai vrea să iei problema lui și să o porți tu. Ai vrea ca Dumnezeu să intervină acum, nu peste o lună sau peste un an.
Dar copilul are și el libertatea propriilor alegeri.
Te poți ruga pentru el, îl poți sfătui și îl poți ajuta, însă nu îi poți trăi viața.
Asta face ca rugăciunea unei mame să fie uneori atât de dureroasă: iubește enorm, dar nu poate controla totul.
În astfel de momente, rugăciunea poate deveni mai simplă: „Doamne, eu nu pot ajunge acolo unde este copilul meu. Ai Tu grijă de el.”
Dar lacrimile?
Mulți oameni cred că dacă au plâns în rugăciune, Dumnezeu trebuie să le împlinească cererea.
Lacrimile pot arăta cât de profundă este durerea omului, dar nu transformă rugăciunea într-o obligație pentru Dumnezeu.
Părintele Pimen vorbește despre răbdare, smerenie și despre acceptarea voii lui Dumnezeu. În scrierile și cuvintele sale, rugăciunea adevărată este legată de apropierea sinceră de Dumnezeu, nu de obținerea automată a unui rezultat.
Uneori plângem pentru că nu primim ceea ce cerem.
Și abia mult mai târziu înțelegem de ce.
Alteori poate nu vom înțelege niciodată pe deplin.
Nu interpreta tăcerea ca pe o dovadă că Dumnezeu te-a părăsit
Aceasta poate fi cea mai periculoasă concluzie într-o perioadă grea.
„Nu mi-a împlinit rugăciunea, deci Dumnezeu nu mă ascultă.”
Părintele Pimen vorbește însă despre o relație cu Dumnezeu care nu se reduce la îndeplinirea dorințelor. Într-un interviu acordat PRO TV, el leagă sănătatea sufletească de legătura cu Dumnezeu prin rugăciune, Tainele Bisericii, milă, bunătate și dragoste.
Credința nu este doar pentru momentul în care avem nevoie de ceva.
Este și pentru ziua în care mulțumim.
Pentru ziua în care nu înțelegem.
Și pentru ziua în care răspunsul primit nu este cel pe care l-am dorit.
Poate că răspunsul nu este „nu”, ci „nu acum”
Există situații în care timpul schimbă totul.
O ușă care astăzi pare închisă se poate deschide peste un an. Un copil care astăzi refuză orice sfat se poate întoarce. Un conflict care pare fără ieșire se poate liniști.
Dar nu putem ști dinainte.
De aceea, una dintre cele mai dificile forme de rugăciune este cea în care continui să te rogi fără să stabilești tu termenul în care Dumnezeu trebuie să răspundă.
Nu înseamnă pasivitate. Dacă ai o problemă pe care o poți rezolva, trebuie să faci ceea ce ține de tine. Dacă ai nevoie de medic, mergi la medic. Dacă ai greșit față de cineva, cere-i iertare. Dacă poți schimba ceva concret, schimbă.
Rugăciunea nu înlocuiește responsabilitatea.
Ce să spui când nu mai știi cum să te rogi
Poate ai ajuns în punctul în care ai repetat aceeași cerere de atât de multe ori încât nu mai găsești cuvinte.
Atunci nu ai nevoie de o formulare sofisticată.
Poți spune:
„Doamne, Tu știi ce mă doare. Eu îți cer ceea ce îmi doresc, dar dacă nu îmi este de folos, ajută-mă să primesc voia Ta și să nu-mi pierd credința.”
Este exact schimbarea de perspectivă pe care o regăsim în îndemnul Părintelui Pimen de a încheia cererea lăsând loc voii lui Dumnezeu.
Pentru că uneori răspunsul vine repede.
Uneori vine după mult timp.
Uneori este diferit de ceea ce am cerut.
Iar uneori cea mai mare schimbare nu se produce în jurul nostru, ci în noi.
