Perioada 1965–1989 rămâne una dintre cele mai controversate din istoria recentă a României. Pentru unii, acei ani înseamnă siguranță, locuri de muncă garantate și copilărie fericită. Pentru alții, înseamnă frig în apartamente, cozi la alimente și lipsuri greu de imaginat astăzi.
Adevărul, ca de obicei, este undeva la mijloc. Realitatea nu a fost identică în toți anii și nici pentru toți românii.
Anii ’70 – o perioadă percepută diferit
Mulți dintre cei care au fost copii sau adolescenți în anii ’70 își amintesc o perioadă relativ stabilă. Magazinele aveau produse variate, fructele exotice – precum bananele sau portocalele – apăreau sezonier, iar produsele de bază se găseau fără restricții severe.
Prețurile erau controlate de stat și relativ stabile. De exemplu:
-
salariul minim era în jur de 1800–2000 lei,
-
salariul mediu depășea 2500 lei,
-
întreținerea la bloc era accesibilă raportat la venituri,
-
transportul public costa sub 1 leu.
De asemenea, locuințele construite de stat ofereau multor familii posibilitatea de a avea un apartament, plătind chirii modice.
Pentru copii, viața în cartierele de blocuri însemna:
-
curți de școală deschise,
-
jocuri între blocuri,
-
tabere școlare accesibile,
-
activități sportive la îndemână.
Aceste amintiri contribuie la nostalgia multor români.
Ce s-a schimbat după 1980
Situația economică s-a deteriorat semnificativ în anii ’80. Politica de rambursare accelerată a datoriei externe a dus la restricții severe.
Au apărut:
-
raționalizarea alimentelor,
-
penele de curent,
-
limitarea încălzirii în apartamente,
-
magazine cu rafturi aproape goale.
Penuria de produse alimentare a devenit o realitate în ultimii ani ai regimului. Se stătea la cozi pentru carne, lapte, ulei sau zahăr. În unele perioade, se foloseau cartele pentru anumite produse.
Astfel, experiența anilor ’80 a fost radical diferită față de cea din prima parte a perioadei analizate.
Locul de muncă – siguranță, dar fără alternativă
Un aspect frecvent invocat este lipsa șomajului. În acea perioadă, statul asigura locuri de muncă pentru toată populația activă.
Însă acest lucru venea la pachet cu:
-
imposibilitatea de a-ți alege liber cariera,
-
restricții în mobilitatea profesională,
-
control strict al activității.
Existau avantaje evidente: stabilitate, venit constant, predictibilitate. Dar exista și lipsa libertății economice și a inițiativei private.
Sistemul medical și educațional
Serviciile medicale și educația erau gratuite. În școli existau controale stomatologice periodice, iar accesul la învățământ era larg.
Totuși:
-
dotările spitalelor erau adesea modeste,
-
accesul la medicamente moderne era limitat,
-
informația era controlată strict.
Calitatea serviciilor varia în funcție de zonă și de resursele disponibile.
Copilăria vs. realitatea economică
Mulți dintre cei care spun că „s-a trăit bine” privesc perioada prin prisma copilăriei lor. Pentru un copil, lipsa diversității comerciale sau restricțiile politice nu sunt percepute la fel ca de un adult.
În schimb, adulții care gestionau gospodării în anii ’80 au resimțit direct:
-
lipsurile alimentare,
-
restricțiile energetice,
-
controlul politic strict,
-
limitarea libertății de exprimare.
De aceea, percepțiile diferă atât de mult.
Ce spun datele economice
Dacă analizăm obiectiv perioada 1965–1989:
-
nivelul de industrializare a crescut puternic,
-
gradul de urbanizare s-a accelerat,
-
s-au construit masiv locuințe,
-
sistemul de infrastructură s-a extins.
În același timp:
-
libertatea individuală era sever limitată,
-
economia era centralizată și ineficientă pe termen lung,
-
nivelul de trai s-a deteriorat vizibil în anii ’80.
De ce există astăzi această dezbatere?
Pentru că memoria colectivă este selectivă.
Unii își amintesc:
-
stabilitatea,
-
siguranța locului de muncă,
-
copilăria fără tehnologie, dar plină de joacă.
Alții își amintesc:
-
frica,
-
cenzura,
-
frigul din apartamente,
-
cozile interminabile.
Ambele perspective au un sâmbure de adevăr, pentru că realitatea nu a fost uniformă.
Concluzie
S-a trăit prost între 1965–1989?
Răspunsul depinde de:
-
perioada exactă analizată (anii ’70 vs. anii ’80),
-
vârsta celui care își amintește,
-
mediul social și profesional,
-
așteptările fiecăruia.
Anii ’70 au fost percepuți de mulți ca fiind mai stabili și mai previzibili. Anii ’80 au adus restricții severe și scăderea nivelului de trai.
Istoria nu poate fi scrisă doar din nostalgie, dar nici doar din resentiment. Pentru a înțelege acea perioadă, este nevoie de echilibru și de analiză completă.
