Povestea unei mame – Bărbatul pe care l-am crezut perfect mult timp, s-a dovedit a fi un monstru cu probleme psihice

799

Buna ziua mamici!
Dupa cum am promis aseara, o sa postez povestea mea, poate se inspira si alte mamici si prind curajul de a face pasul decisiv.

Ne-am cunoscut in iulie 2015. Eram vecini. Eu eram abia venita in Anglia, de vreo 2 luni si stateam la un bed and breakfast. El, abia mutat in Eastbourne, din Colchester. Spunea ca vrea sa inceapa o viata noua, ca tocmai iesise dintr-o relație urata. N-am intrebat prea multe detalii, nu imi permiteam, vb doar ca niste cunostinte.

Intr-o zi, m-a intrebat daca nu as vrea sa ies la o cafea, ca lucrez prea mult si am nevoie de o pauza (eram mai.mereu la munca, strîngeam bani sa imi aduc aici copiii – pe atunci erau in tara, cu sora mea). Am zis ok, de ce nu, parea un tip ok. Si inofensiv. Am iesit si am povestit mai multe. Acum realizez ca mai mult eu decat el. I-am povestit de copii, de planurile mele de viitor etc. La sfarsit, cand ne indreptam spre casa, ma întreabă cat imi mai trebuie sa aduc copiii aici. I-am spus cam 500 lire. A zis ok, ti-i dau eu. Am spus in nici un caz, nu pot accepta asa ceva. Nu sunt 5 lire, sunt 500! A insistat, mi-a facut capul calendar pana acasa, pana la urma am zis ok, dar cu conditia sa ii dau inapoi. A acceptat.

Dintr-una in alta, dupa o luna, imi facuse capul mare si deja eram un cuplu. Eu ma pregateam sa plec in tara, sa le fac pasapoartele copiilor, urma sa ii aduc aici. Nu mi-a spus nimic, până cu 2 zile inainte. Am ajuns acasa de la munca si a spus ca are o surpriza. Isi cumpărase bilet de avion sa vina cu mine! M-am simtit putin fortata, nu eram atat de „sudati” sa spun asa, sa il prezint copiilor si familiei. Dar nici nu puteam sa ii spun nu, ma simteam prost.

In Romania, dupa cateva ore, deja il iubeau toți! Stie sa se bage pe sub pielea omului. Sora-mii i se stricase tel, i-a luat un iphone! Ca asta isi dorea! Bunica-mii i-a umplut frigiderul si i-a mai lasat la plecare vreo 1200 lei. Lui taica-miu i-a dat tot asa vreo 200 lire ca ala voia sa isi repare nu mai stiu ce in casa. Pe copii i-a acoperit cu cadouri. Si-a „cumpărat” intrarea in familie, ca sa zic asa. Ma trata ca pe o printesa.

Cand ne-am intors (urma ca in 2 sapt sa mergem inapoi sa aducem copiii, asteptam sa fie gata pasapoartele), am inceput sa cautam casa. Într-o seara, cand am venit de la munca, ma aștepta un buchet imens de flori si o felicitare in care imi spunea verzi si uscate. Atunci, am crezut. Dupa ce am citit felicitarea, a scos o cutiuta din buzunar, s-a asezat in genunchi si m-a cerut de nevasta. Eu am ramas fara grai, la propriu. Nu eram pregatita de asta, dar nici nu voiam sa il dezamagesc. Am spus da, dar am zis ca stabilesc eu data (cu gandul ca o sa trag putin de timp).

La cateva zile, începuse sa imi fie rau mai mereu. Stiam simptomele, mai aveam 3 la activ. Dar ma gandeam ca e imposibil, foloseam prezervative (mai tarziu sa aflu ca el le gaurea intentionat). Am luat un test, logic, eram insarcinata. Am fost extrem de debusolata, el stia clar ca eu nu mai voiam copii. Dar stia de asemenea ca sunt anti avort. Si a mizat pe asta.
Fast forward, am adus copiii, ne-am mutat la casa noastră, el se purta perfect! Prima „scapare” n-am bagat-o de seama. Am pus-o pe seama faptului ca are 3 copii mari, unul pe drum si trebuie sa se obisnuiasca. A urlat la propriu la copii cand s-au trezit intr-o dimineata pe la 9 si au zis ca le e foame. El voia sa mai doarma. Am zis ca are nevoie de timp si ca nu stie el cum e cu copiii (mai tarziu aveam sa aflu ca mai are 2 baieti, unul de 23 si unul de 14 ani, pe care nu ii mai vazuse de cand aveau 14 si respectiv 5 ani – casatorii diferite). A insistat ca nunta sa aiba loc inainte sa se nasca bebe. Eu nu prea voiam, dar insista ca e mai usor cu actele, el e englez, fata va avea din start cetatenie, etc. Am acceptat-o si pe asta.

In ziua nuntii, iar s-a enervat, ca cea care trebuia sa imi faca machiajul si parul a intarziat. Si urla la mine ca eu sunt de vina, ca acum nu ne vor mai casatori, etc. La fel, am pus pe seama emotiilor. Cand am spus da, a inceput sa planga (e un actor al naibii de bun, merita un Oscar). Toți au spus ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap. La cateva zile de la nunta, a inceput usor usor sa se schimbe. Tot ce mergea rau, era vina mea. Copiii erau…copii si na, mai tipau, mai alergau…erau obraznici si „fucking spoilt little brats” si era vina mea. Bebe a venit la 7 saptamani după nunta. Cand am venit cu ea acasa, copiii nu aveau voie sa o atinga. Sa nu ii dea germeni, ca erau „filthy”. Usor usor, numai el o tinea in brate. Mi-o dadea doar sa o alaptez. A facut ca toti dracii ca nu vreau sa ii dau biberon si, cand a incercat intr-o zi, fata a refuzat. Eu am tinut mortis sa o alaptez, asa ca, nu a avut incotro. Facea urat cand indrazneam sa o schimb eu fara sa ii cer acordul. Statea cu mine acasa – trecuse pe JSA. Desi, la un moment dat, stateam prost tare cu banii. El avusese ceva bani cand ne-am cunoscut, vreo 16000, dar s-au dus, normal. Cand il intrebam de ce nu isi ia un job, raspunsul inevitabil: aa ca sa fii singura acasa, să iti aduci amantul! Incepusem sa realizez ca am facut o mare greșeală, dar eram prinsa. 3 copii, casa pe numele lui (inchiriata), un nou nascut…unde sa ma duc?

Deja incepuse sa o terorizeze pe cea mare, avea 14 ani pe atunci, ca mananca prea mult. De cate ori zicea fata ca ii e foame, venea replica: you fat fucker, all you do is eat! Drept urmare, de 1 an ma chinui si eu si cei de la Cahms cu ea: diagnostic: anorexie si anxietate. Ajunsese la 43 kg la un moment dat, la 1.78m.

Intr-o zi, aud un strigat de sus, Miruna plangea si tipa lasa-ma. Alerg sus, cand am ajuns, fata era pe jos, plangea in hohote si spunea ca a strans-o de gat. El, logic, nega si spunea ca e o mincinoasa. Fata avea urma de degete pe gat, la spate. In secunda aia am luat copiii, si am plecat. Nu stiam unde ma duc. Doar am plecat din casa. La vreo 30 min, incep telefoanele si mesajele. Logic, nu am răspuns. A continuat vreo 5 ore cu I love you si I’m sorry. Nu ma impresiona. Stateam doar in Mcdonalds si ma gândeam ce fac. Copiii erau fericiți ca eram la Mcdonalds si le luasem jucarii. M-am dus pe plaja, le-am spus că e „day out”, sa se joace. Apoi vine mesajul: ok, am inteles, nu ma mai vrei – ii trimisesem 1 singur mesaj in care ii spuneam scurt ca vreau sa divortam. Si continuarea: nu-mi ramane decat un singur lucru de făcut, nu pot trai fara tine. Si a urmat o poza cu incheietura lui, taiata si plin de sange. M-am speriat groaznic. Totuși nu voiam sa il am pe constiinta. Am zis ok, iti mai dau o sansa, dar e ultima.

Logic, au urmat promisiuni si lacrimi de crocodil. Nu a fost singurul episod de santaj emotional. Au urmat muuulte. Inclusiv atunci cand am trimis politia dupa el. Am anuntat ca e pe Beachy Head si ca am mesaje in care ameninta ca sare. Știam deja ca nu o va face, dar eu imi pregateam terenul. Aveam planul stabilit, aveam nevoie sa vada inclusiv autoritățile ca nu e stabil psihic.

Ajunsese de nu ma lasa la magazin singură, ca imi gasesc amant. Incet incet, nu am mai avut nici macar o prietena. Pt ca aveam o relatie cu ele! Intre timp, fratele si sora mea au venit in UK – i-am convins, pt ca aveam nevoie de sprijin. Ei nu au stiut absolut nimic pana nu au vazut cu ochii lor cum el se fapt. Cand ma intalneam cu unul din ei, fara el, eram acuzata ca am o relatie. Cu fratii mei! Copiii erau terorizati psihic, nu aveau voie sa vina jos, ca il deranjau. Dimineata, nu aveau voie sa iasa din camera, nici la baie, pana nu iesea el primul. In repetare randuri si-a batut joc de cel mijlociu, pt ca nu are mana stanga, defect din naștere. Il numea handicapat, retardat etc. Patrick, al 3lea, a fost cel mai afectat. El era cel mai mic (exceptand fata, de ea nu s-a atins vreodata), deci, cel mai usor de controlat. Avea frecvent vanatai, dar el imi spunea ca a cazut cu bicicleta, etc. Si baiatul spunea ca el. Pt ca, il amenintase ca daca spune cuiva, pateste mai rau. Celei mari i-a rupt degetul in usa „accidental” după o cearta cu ea. Eu nu am mai avut voie sa ma intorc la job, imi gaseam amant. Am facut scoala de șoferi aici, nu ii răspundeam cand suna – normal ca nu puteam, aveam o relatie cu instructorul – un om la 65 ani si vreo 250 kg. De treaba, dar nu era genul meu! Si nici eu al lui, era insurat omul. Kiana, cea mica, nu avea voie sa se joace cu copiii, erau „naughty”. Nu avea voie sa mearga sau sa alerge singura, desi avea peste 2 ani, se lovea. De aia o tinea in brate, non stop. Facea treaba in gradina cu ea in brate. Cand i-am mentionat ca plec, într-o zi, a spus ok, dar el nu imi da fata. Si daca incerc sa o iau, sare cu ea de pe Beachy Head. Poliția a primit mesajul, plus altele, cand a fost arestat.

Ceea ce pus capac si mi-am dat seama ca omul n-are toate tiglele pe casa, a fost cand, intr-o zi, eram in masina, veneam spre casa si ne certam. I-am spus gata, mi-a ajuns, vreau divorțul. A spus ok, dar daca eu nu o pot avea pe Kiana, nu o vei avea nici tu. Pot oricand sa trag de volan dreapta si murim toti. Eram noi 2 si Kiana in masina. Dormea. A blocat usile si avea o expresie…blank pe fata. Nu stiam cum sa o iau. Cand am auzit ușile blocandu-se, am intepenit. Am luat totul asupra mea, i-am cerut iertare, ca nu mai fac (dracu stie ce făcusem, eu nu), etc. Orice voia sa auda, dar chiar nu am vrut sa risc. S-a inmuiat. Am tremurat pana dupa zi! Din acel moment, am cautat avocat si am inceput demersurile fara sa mai spun nimic. Am dat o alta adresa pt corespondenta, imi era frica de ceea ce putea face daca afla ce pregatesc eu. Am trait 4 luni cu spaima. Daca afla, daca avocatul trimite greșit o scrisoare într-o zi. Daca ma suna cand e el acasa, etc. Nu mai puteam dormi sau manca cum trebuie. Avocatul începuse demersurile pt legal aid si injunction. Planul era sa obtinem injunction pe baza mesajelor si pozelor ce le aveam in telefon. Dar si el mi-a spus că durează, daca nu se implica politia. Cautam motiv sa chem politia. Dar, in același timp, imi era si frica. El prinsese tupeu și nu se mai ascundea cand lovea băieții. Imi spunea mereu ca el e englez si ca eu sunt imigrant si el va avea dreptate. Stiti cum e, cand ti se repeta un lucru de mii de ori, ajungi sa crezi. La fel cum incepusem sa cred ca e vina mea, ca sunt proasta, nu sunt in stare de nimic si ca fara el nu voi putea supraviețui aici.

Într-o zi, mai exact pe 31 iulie anul trecut, dupa ce i-a dat un pumn in stomac lui Patrick si, cand a căzut, a inceput sa il loveasca cu picioarele, am zis gata. Chem politia. Dar sincer indoiala era acolo, undeva si imi era frică. Daca apoi raman cu el pe cap, si vom pati mai rau? I-am trimis mesaj matusii lui – si ea stia deja cum e, avusese ocazia sa il vada in toata spledoarea cand a fost cu noi in Ro in aprilie anul trecut si era de partea mea si am rugat-o sa sune la poliție. Nici nu a stat pe ganduri, abia astepta si ea. A fost arestat pe loc, eliberat dupa 24 ore cu ordin de restricție. Avocatului i-a fost apoi usor sa obtina injunction pe 12 luni. Anul asta, in februarie, am aplicat pt permanent residence pt Kiana. Am obtinut-o in exact 3 minute. El nici nu s-a prezentat. Cafcass au trimis raport curtii in care spun ca ei nu recomanda nici macar vizite sub supraveghere.

Acum…asteptam deznodământul. Daca va fi sau nu condamnat…putin mai conteaza. A iesit din viata noastra si sper sa ramana asa. Patrick a facut terapie cateva luni, era rau tare. Începuse sa vada oameni prin casă, care il atacau, se trezea noaptea țipand. Era extrem de violent cu toti din jur. Acum e relativ mai bine, e tot violent, dar nu atat de rau. Se enerveaza din orice. I-ar mai trebui terapie dar momentan, nu imi permit. Mr m-a lăsat cu foarte multe datorii, cam 3000 lire. Mai am cam 1000 de platit. Terapia ma costa 50 lire ședința – si era ieftin, am gasit si cu 100. Ma rog, sanatosi sa fim. Inainte de lockdown a fost diagnosticat cu Tourette si tulburari din spectrul autist. Lista de așteptare e cam de 12 luni. Cu virusul ăsta, vor fi probabil 24 luni. Pt terapie.
Cea mare, Miruna, e relativ ok. A ajuns acum la1200- 1500 calorii pe zi, de la 300. Eu zic ca e un pas urias. Normalul la 18 ani e de min 2500. Nu o grabesc, terapeuta de la Cahms a spus: baby steps.

Mathias, cel fara mana, e inca foarte self conscious. Isi ascunde mereu mana la spate. Cei de la clinica din Brighton, unde mergem, au fost extraordinari si a intrat într-un trial. E primul copil din UK care a primit o mana bionica. Totul gratis! Asta l-a ajutat foarte mult.
Deci, mamici. Concluzia e ca nu merita să va nenorociti sanatatea mentala, a voastră si a copiilor, pt un nenorocit! Eu una si acum ma invinovatesc ca nu am văzut semnele la timp! Poate copiii mei nu sufereau acum! Poate Patrick si Miruna nu ar mai fi avut nevoie de terapie! Poate, poate… Uneori, stau si ma intreb…unde a disparut omul ala fermecator, de acum 5 ani? Si vine si raspunsul: nu a existat niciodata, a fost doar o mască!
Gasiti in voi curajul de a spune stop! Nu meritati sa fiți tratate asa! Nimeni nu merita sa te sacrifici, nici un bărbat din lumea asta! Daca cere sacrificii, atunci nu merita! Puneți-va pe voi pe un piedestal si nu va dati jos pentru nimeni! Daca e prea bun sa fie adevărat, atunci nu e! Nu va supuneti copiii si pe voi insiva la tratamente inumane! Pretuiti-va indeajuns de mult sa spuneți stop! Invatati sa spuneti nu!
Sper ca povestea mea, desi poate concura cu Shogun, sa ajute mamicile aflate in situatii similare. Pt orice sfat, va stau la dispozitie!
P.s. imi cer scuze pt eventualele greseli, telefonul meu are viata proprie uneori!

Povestea nu este a mea ci a unei mamici care ar trebui sa fie un exemplu pt multe mamici care stau in relatii toxice. Nu va ganditi ce faceti maine fara ei, ganditi-va la copiii vostri si realizati ca astfel de gunoaie nu sunt nici soti nici barbati nici tati, doar scursuri care nu fac altceva decat sa va abuzeze în toate formele posibile.